Invatam si noi sa traim?

Tot mai des ma intreb daca noi, cei nascuti dupa revolutie, stim ce inseamna sa traiesti cu adevarat si sa simti lucruri pe propria piele. Fiindca ne-am nascut cu laptopul in brate si cu smartphone-ul la ureche, am impresia ca am ratat exact partea cea mai frumoasa din viata: viata insasi. Secundele, minutele, orele, trec mult mai repede atunci cand suntem cufundati in lungile conversatii de pe Facebook sau in imaginile cu mancare de pe Instagram. Ce ramane dupa trecerea lor insa? Mult prea putin.

Raman cu siguranta conversatii in istoric, mai mult sau mai putin reusite. Mai raman amintiri vagi legate de o anumita piesa postata sau despre un meme care ti-a placut si pe care l-ai salvat in calculator. Mult, mult prea putin insa. Eu nu vreau sa ajung la batranete cu o viata traita pe laptop si salvata pe un hard disk extern. Chiar daca aproape ca m-am nascut cu profilul de pe retelele de socializare, consider ca viata imi poate oferi mai multe si eu sunt dispus sa le accept.

Vreau sa calatoresc. Asta este singurul lucru care mi-ar putea confirma incredibila maretie a lumii in care traiesc. Vreau sa trec prin situatii grele ca sa ma pot bucura mai usor de situatiile placute. Vreau sa invat, sa citesc, sa cant si sa iubesc asa cum doar un om care traieste cu adevarat o poate face. Nu am ambitii prea mari, dar nici prea mici.

Vreau doar ce isi doreste orice om normal. Sau ce ar trebui sa-si doreasca. 

Invatam si noi sa traim azi?

Daca nu stii ce sa raspunzi inca, iti las cateva imagini care sa te convinga: