De ce prefer sa nu ascult parerile celorlalti

Modul oamenilor de a fi nu a incetat sa ma uimeasca nici pana acum. De fiecare data cand isi spun opinia vis a vis de un anumit subiect, nu reusesc nici cum sa se desprinda de propria lor subiectivitate si nici sa priveasca lucrurile dintr-o perspectiva corecta. Faptul ca astazi am renuntat sa mai ascult ce cred altii despre orice, se datoreaza in primul rand unei semi-vaste experiente de viata completata de o minima doza de precautie. La urma urmei, este vorba de psihicul meu.

Primul motiv pentru care mi se pare o pierdere de vreme sa-mi pierd timpul ascultand parererile altora este ignoranta. Ignoranta este si ea de mai multe tipuri, dar nu am de gand sa intru in subiectul acesta deocamdata. Vorbim doar de o ignoranta generala pe care o putem intalni la majoritatea semenilor nostri. Daca iti dai cu parerea despre un anumit subiect fara sa fii nici macar putin in tema, cu siguranta nu avem ce sa vorbim si nici n-o sa ma intereseze parerea ta.

Un al doilea motiv ar fi apetenta oamenilor pentru conversatii lipsite de substrat. Ma deranjeaza enorm sa fiu implicat prea des in conversatii legate de vreme sau, si mai rau, conversatii cu tenta politica in fata carciumei. Desi este un lucru specific romanesc, mi se pare de-a dreptul grotesc faptul ca inca mai avem astfel de reminiscente de pe vremea boieriei.

Un alt motiv ar fi lipsa mea de timp. Am atat de multe lucruri la care trebuie sa ma gandesc si atatea de scris incat sa ascult ce spun altii ar fi nu doar nejustificabil, ci de-a dreptul regretabil. Prefer sa-mi ocup timpul cu ganduri mult mai relevante sprijinite de lecturile intense pe care le fac si de gandurile cu adevarat importante care mi se preling uneori printre sinapse.

Acestea fiind spuse, chiar daca ma vezi intr-o zi cu antenele ridicate fata de o anumita dezbatere dintre doi sau mai multi oameni, sa nu uiti nicio secunda ca nu exista niciun lucru in aceasta lume care ar putea sa ma intereseze mai putin.

V-am pupat!